Alexandru Paunescu a detinut functia de presedinte-director general al Fondului Proprietatea in perioada mai 2006 – noiembrie 2007, garantand ca va reusi sa listeze Fondul la bursa pana in 2008. El a fost inlocuit din functie de Mircea Ursache, dupa care Guvernul a emis o ordonanta prin care a stabilit o conducere dualista a Fondului Proprietatea, separand functia de presedinte de cea de director general. Alexandru Paunescu a considerat ca a fost platit doar pentru functia de presedinte si ca ar mai merita inca 30.000 de euro, pentru ca indeplinise si functia de director general si a dat in judecata Fondul Proprietatea.

“Domnul Paunescu a considerat ca trebuie sa fie remunerat si pentru functia de director general, nu doar pentru cea de presedinte, motiv pentru care si-a platit siesi un miliard de lei vechi, cat a fost in fruntea Fondului,” au explicat surse din conducerea Fondului Proprietatea, citate de “Bursa”. “Dupa ce a plecat de la Fond, a dat banii inapoi, pentru ca a aparut un scandal in presa, dar apoi a decis sa se adreseze instantei.” Dupa ce a fost inlocuit din functie, Alexandru Paunescu a revenit pe functia sa anterioara, de director adjunct al Directiei Juridice a BNR si sustine ca a intentat procesul la cateva luni dupa aceasta. “Nu mi s-a parut corect sa dau imediat in judecata societatea pentru care am lucrat,” a explicat Paunescu pentru ziarul “Bursa”. “Am asteptat sa treaca o perioada de timp, sa pot sa ma detasez.” Actuala conducere a Fondului Proprietatea nu a comentat informatiile despre proces.

Ministerul Finantelor, actionarulmajoritar al Fondului Proprietatea, (ce detine 61% dinactiuni), a votat joi 26.11.09,  la AGA, din dispozitia ministrului Pogea,  impotriva delegarii avocatului Mark Meier, propus de actionarii Malaxa si Aushnitt pentru semnarea contractului de administrare cu Templeton, firma  ce a cistigat anul acesta licitatia organizata de guvern. Din surse neoficiale s-a invocat statutul de interimat al guvernului, care nu i-ar permite sa-si angajeze o astfel de raspundere. Cei aproape 100 de actionari privati prezenti la sedinta si infuriati de decizia ministerului, au fost cu atit mai surprinsi sa constate ca reprezentantii statului (atit din Minister cit si din Consiliul de Supraveghere al FP), nu au indraznit sa-si
faca prezenta fizic, preferind sa-si transmita votul doar prin corespondenta. Astfel au lasat-o singura pe dna Daniela Lulache (directoarea fondului) sa ofere in locul acestora explicatiile cerute de catre actionarii nemultumiti. Neintelegind motivele impasului in care s-a ajuns, mai multi actionari  au cerut convocarea lui Enache Jiru, persoana  desemnata anterior de AGA sa semneze contractul, pentru a prezenta motivele renuntarii la mandat si a pune capat nenumaratelor speculatii pe acest subiect. S-au cerut deasemenea lamuriri asupra demersurilor concrete facute de conducere pentru listarea fondului cit si legate de soarta ordonantei 81,  blocata in comisia de buget finante din Senat, ce ar permite plata catre fostii proprietari a despagubirilor din fondurile alocate deja de peste 6 luni.

Nemultumiti de lipsa de interes si implicare a conducerii, s-a cerut de catre actionarii privati, revocarea si inlocuirea imediata a actualului Consiliu de Supraveghere numit eminamente politic, cu unul legitim care sa le apere cu adevarat interesele de fosti proprietari pagubiti pentru imobilele neretrocedate de stat.

Majoritatea dintre acestia au solicitat la final, convocarea unui nou AGA prin care sa se reia procedura de mandatare a unei persoane pentru semnarea contractului cu Templeton,  preferat fiind domnul Crissoveloni (fost membru in CS al fondului in 2008).
In aceste conditii de nemultumire generala cauzata de atitudinea netransparenta a Ministerul Finantelor cit mai ales iritati de absenta  reprezentantilor sai politici din Consiliul de Supraveghere (de la PSD si PDL), sedinta a luat sfirsit intr-un cor  de apostrofari la adresa clasei politice.  Cea mai importanta decizie luata de actionarii prezenti, (de fapt singura) a fost la initiativa dlui Murgu, infiintarea Asociatiei Actionarilor Privati din Fondul Proprietatea, pentru o reprezentare comuna si mai eficienta a intereselor in raport cu statul, in special cu Ministerul Finantelor-actionarul majoritar.

Guvernul, prin Ministerul Finantelor, se afla in fata unei decizii delicate in ceea ce priveste Fondul Proprietatea: semnarea unui contract de administrare cu compania americana Franklin Templeton. In acest moment, Guvernul nu stie daca sa mearga pana la capat cu predarea administratiei fondului catre compania americana.

Procedurile de alegere a unei companii de administrare a fondului au fost finalizate, exista si un castigator (Franklin Templeton), dar contractul inca nu a fost semnat, intrucat, la adunarea generala a actionarilor, reprezentantii statului, sau mai precis ai Ministerului Finantelor, nu au fost prezenti pentru a-l parafa.

Motivul este limpede: Finantele nu au mandat de la Guvern pentru a semna acest contract.

Recent, Mircea Ursache, presedintele AVAS, dar si presedintele Consiliului de supraveghere al Fondului Proprietatea, a adus in discutie un subiect arzator: administrarea Fondului Proprietatea va costa, in cazul semnarii cu Franklin Templeton, 20 miloane de euro pe an.

Mult mai mult decat costurile actuale care ajung la 1,5 milioane euro anual. Observatia a fost indreptatita si, din acel moment, semnarea contractului cu compania americana s-a pus, neoficial, sub semnul intrebarii.

Faptul ca reprezentantii Finantelor nu au fost prezenti la recenta adunare a actionarilor arata clar ca guvernul are mari ezitari in a semna contractul de administrare. Ezitarile sunt firesti. Merita noul administrator sa primeasca 20 milioane de euro pe an?

Sau este mai logic sa se mearga mai departe cu costurile actuale, incomparabil mai mici, dar prin impunerea unor indicatori clari de performanta?

Este complicat de formulat un raspuns transant, dar putem trece in revista punctele forte si cele slabe ale semnarii unui nou contract de administrare.

Pro

1. Franklin Templeton este unul dintre marile nume din lume in materie de administrare a fondurilor de investitii. Prin prisma acestui fapt, misiunea administratorului de a lista fondul pe o bursa straina este mult mai usoara.

2. Experienta administratorului american ar putea fi o garantie a obtinerii unor performante in administrarea fondului.

Contra

1. Costul foarte mare al administrarii. S-a spus ca Franklin Templeton lucreaza la un nivel de comision foarte mic, mult mai mic decat, de exemplu, societatile de investitii financiare. Se poate, insa chiar daca nivelul comisionului incasat de Franklin Templeton ajunge la un nivel mai mic de 1%, nu este corect ales nivelul de raportare. Adica, este vorba de mai putin de 1% dintr-un activ raportat la capitalul social, evident exagerat in acest moment, pentru ca multe dintre companiile aflate in portofoliul fondului nu sunt listate la Bursa de Valori.

Un astfel de comision de administare va fi relevant abia in momentul in care fondul va fi listat la Bursa. Pana atunci, procentajul este o cota-parte dintr-o fictiune sau, mai mult decat atat, dintr-un fond cu o valoare supraevaluata. In plus, acest mod de calcul al veniturilor administratorului l-ar putea determina sa aiba aceeasi atitudine ca si cea a actualilor adminstratori, adica sa amane listarea fondului pe piata romaneasca sau internationala.

2. Nu este clar daca plata comisionului de administrare (care este sigura, 20 milioane euro pe an) este conditionata de obtinerea unor performante/obiective clare, cum ar fi cotarea la Bursa de Valori, cotarea la o bursa straina si apoi realizarea unui randament al actiunilor.

Asadar, avem plati sigure si performante incerte. In lipsa unor obiective de performanta clare, viitorul administrator ar putea avea aceeasi atitudine ca si cel de astazi: va astepta sa treaca timpul si sa-si incaseze banii.

Cu alte cuvinte, un actionar la fond are de ales intre a plati mai mult unui administrator american in speranta ca performantele ulterioare ale fondului (listarea pe piete, randamente, o buna gestiune a portofoliului) vor justifica sumele importante acordate administarorului.

Cealalta optiune este de a respinge administratorul american si de a incerca sa se ajunga la aceleasi obiective (cotarea la Bursa, un bun management), cu costuri sensibil mai mici. Din pacate, aceasta a doua varianta are o serie de riscuri.

Nu exista firme sau persoane fizice din Romania care sa nu genereze suspiciuni sau care sa nu fie legate, direct sau indirect, de zona politica. Si din aceste puncte de vedere contestarile vor fi nenumarate.

Din pacate, decizia privind administrarea fondului nu poate fi luata de catre un actionar in deplina cunostinta de cauza.

Pe de o parte, pentru ca in portofoliul fondului se amesteca societati listate la Bursa de Valori si companii listate pe fosta piata Rasdaq, actuala piata electronica, cu companii inchise, unele cu capital majoritar privat, altele cu capital de stat.

La toate acestea, se adauga o serie de active imposibil de evaluat la nivelul pietei (creantele Romaniei dinainte de anul 1989 sau participarea tarii noastre la combinatul siderurgic de la Krivoi Rog, Ucraina).

Astfel, la calculul activului fondului avem un amestec de capital social cu elemente de calcul al activului net, din care rezulta o valoare ce nu are nicio legatura cu piata.

Pe de alta parte, se poate considera ca fondul este intr-un proces (care dureaza de ani de zile) de oferta secundara, in sensul ca fostii proprietari obtin titluri de despagubire pe care le preschimba apoi in titluri la Fondul Proprietatea.

Ei detin, insa, o cota foarte mica din capitalul social al fondului si, in felul acesta, statul ia din nou, in numele lor, o decizie importanta, aceea de a numi un nou administrator.

Aceasta tema aduce in discutie un nou subiect: unde ne aflam dupa 20 de ani de capitalism? Ce a creat economia romaneasca in acesti 20 de ani?

Ar putea o companie sau un specialist roman sa conduca un fond de marimea Fondului Proprietatea, aflandu-se in afara suspiciunilor de frauda, de apartenenta la un grup nelegitim de interese din mediul de afaceri, sau la un grup de interese politice?

Chiar daca este incredibil, raspunsurile la aceste intrebari sunt ca, in acest moment, pare imposibil de gasit un administrator roman care sa se afle in afara tuturor suspiciunilor. Si atunci, se apeleaza la un nume mare, platit cu multi bani, fara ca macar sa i se impuna criterii de performanta.

Cazul Fondul Proprietatea este simptomatic pentru cei 20 de ani de capitalism romanesc. El poate fi sintetizat astfel: statul nu isi indeplineste obligatiile legate de gestionarea performanta a companiilor pe care le detine si atunci le vinde. Asa s-a intamplat cu privatizarea marii majoritati a companiilor cu capital de stat.

La Fondul Proprietatea avem de-a face cu o privatizare a managementului. In mod normal, ar trebui sa cerem statului sa-si exercite corect atributiile, adica sa numeasca specialisti care sa-si faca treaba in schimbul unui salariu rezonabil.

Actualii administratori au un salariu mai mult decat rezonabil (mii de euro pe luna), dar nu reusesc sa faca in lucru simplu: sa coteze fondul la Bursa de Valori. Abia dupa cotare, se poate discuta despre oportunitatea unui administrator strain.

Personal, daca as fi actionar la Fond, n-as fi de acord cu un nou administrator, ci le-as cere actualilor administratori sa-si faca treaba pana la capat, adica sa coteze fondul la Bursa de Valori Bucuresti. Daca n-ar reusi sa indeplineasca aceasta minima conditie de management, le-as cere sa plateasca daune.

Din pacate, actionarii privati nu au niciun cuvant de spus la Fondul Proprietatea. Ca si atunci cand li s-au luat casele, terenurile sau intreprinderile, tot statul decide in locul fostilor proprietari. Am vazut cum a decis statul roman in ultimii 20 de ani: din interes sau din ignoranta, a capitulat in fata investitorului strain sau roman.

Comentand declaratiile lui Mircea Ursache, Cabat scrie in continuare: “Mai mult, presedintele Consiliului de Supraveghere pare sa se opuna nominalizarii, pe criterii probabil politice, care ne pun cu siguranta intr-o situatie penibila in fata organismelor internationale. Pana atunci, exista o piata neagra a actiunilor detinute la Fondul Proprietatea, la care actionarii minoritari pot fi pacaliti din nou. O modalitate excelenta de spalare de bani si o reconfirmare a domniei arbitrarului in politicile economice din tara noastra.”

Puteti comenta si pe forumul nostru !

In urma cu cateva zile, Mircea Ursache declarase ca va solicita guvernului sa nu semneze contractul de administrare cu Franklin Templeton, considerand comisionul de 19,6 milioane de dolari anual mult prea mare, in raport cu actualele cheltuieli de administrare ale Fondului Proprietatea, care nu depasesc 1,5 milioane de euro. Compania americana Franklin Templeton Investments Management Ltd. a fost desemnata in 9 iunie drept castigatoare a licitatiei pentru administrarea Fondului Proprietatea, in defavoarea bancii de investitii Morgan Stanley.

Puteti comenta acest subiect si pe forumul nostru !

Daca contractul de administare va fi semnat, transferul activitatii de la administratorii actuali catre Franklin Templeton se va derula in perioada august-septembrie 2009. Compania americana a solicitat un comision de administrare a investitiilor de 0,379 %, la care se va adauga un comision de 0,1 % pentru administrarea activelor fondului. ”Acest comision se aplica la valoarea activului net al Fondului inainte de listarea la Bursa de Valori si la capitalizarea bursiera, dupa momentul listarii,” a explicat Daniela Lulache, adaugand ca o noua Adunare Generala a Actionarilor va fi convocata la sfarsitul lunii septembrie, pentru a se modifica actul constitutiv al Fondului Proprietatea.

Potrivit Ziarului financiar, Fondul Proprietatea inregistra la sfarsitului anului trecut active nete in valoare de 2,7 miliarde de euro. Mircea Ursache, presedintele Consiliului de Supraveghere a fondului a recomandat guvernului, saptamana trecuta, sa nu semneze contractul cu Franklin Templeton, pe motiv ca pretentiile financiare ale companiei americane, de 19,6 milioane de euro anual sunt prea mari si administrarea se poate face de 13 ori mai ieftin, cu actuala conducere locala. Declaratiile lui Ursache au starnit vii controverse, actionarii privati ai Fondului Proprietatea sustinand ca blocarea contractului ar aduce prejudicii greu de estimat statului roman, datorita proceselor care vor fi demarate de acestia, pentru a recupera titlurile de despagubire in numerar.

“Pretul actiunilor Fondului Proprietatea pe piata neagra s-a dublat in ultimele patru luni de zile, pe masura ce avansau procedurile de selectie a administratorului. Ultimele tranzactii s-au incheiat la preturi de peste 0,2 lei, fata de 0,1 lei la inceputul anului. Totusi, dupa ultimele declaratii ale oficialilor, prin care se sugera blocarea predarii stafetei catre administratorul desemnat, tranzactiile au inghetat”, a declarat Adi Lupsan, director general adjunct al Intercapital Invest, citat de Ziarul financiar. Acesta considera ca Franklin Templeton este un administrator cu experienta si renume, care ar asigura listarea actiunilor la bursa inca din acest an.

Conform ultimelor raportari, Ministerul Economiei si Finantelor detine 66,01 % din actiunile Fondului Proprietatea si ar putea respinge in AGA semnarea contractului cu Franklin Templeton. In 2008, cheltuielile cu salariile si indemnizatiile inregistrate de fond nu au depasit 1,4 milioane de euro.

Puteti comenta acest subiect si pe forumul nostru !

Ursache motiveaza ca 20 de milioane de euro anual este o suma prea mare pentru ceea ce ar trebui sa faca Franklin Templeton, care castigase licitatia pentru administrarea Fondului Proprietatea. In replica, presedintele Asociatiei Analistilor Financiari Romania, Dragos Cabat, considera ca venirea companiei americane ar aduce un management adevarat si dezaproba eventualul gest al guvernului roman. La randul sau, Corin Trandafir, reprezentantul familiilor Malaxa si Auschnit, citat de Mediafax, sustine ca “eventuala neadoptare de catre guvern a contractului cu Franklin Templeton va aduce prejudicii enorme actionarilor privati”.

Puteti comenta acest subiect si pe forumul nostru !