“Presedintele Comisiei Juridice a Camerei Deputatilor, Daniel Buda – PDL, a promovat marti, 8 iunie 2010, fara a avea cvorumul necesar, textul OUG 81/2007,” atragea atentia Forumul Civic Romanesc, intr-un comunicat transmis restitutio.ro.

“Prin aprobarea acestui act normativ, “baietii destepti” deveniti peste noapte actionari ai Fondului Proprietatea vor primi in circa 30 de zile peste 100 de milioane de euro, drept dividende de la companiile de stat care alimenteaza fondul.

Acest lucru se va face in timp ce peste 60.000 de mici proprietari de drept asteapta cu anii pentru despagubiri modice la portile Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor.

Prin cuantumul record promis de Ministerul Finantelor, de 0,082 ron/actiune, intregul profit va fi transat intre baronii fondului si mostenitorii fostilor mari industriasi, serviti cu mare generozitate de actuala clasa politica.

Forumul Civic Romanesc si Forta Civica au semnalat printr-o scrisoare deschisa, adresata premierului si presedintelui in cursul lunii februarie, respectiv martie a.c., ca in Romania problema proprietatii este departe de a fi solutionata, fiind si la acest capitol ultima tara din U.E.

Luna trecuta, Grefa CEDO a anuntat printr-un comunicat oficial ca procedura hotararilor pilot va fi aplicata Romaniei, daca nu se va modifica legislatia in materie.

Daca masurile dispuse de stat se dovedesc ineficiente, Romania risca sanctiuni care pot merge pana la excluderea din Consiliul Europei,” se arata in comunicatul semnat de presedintele Forumului Civic, ing.Adrian-Stefan Iurascu

Vicepresedintele ANRP, Sergiu Diacomatu, prezent la dezbaterea din cadrul comisiei parlamentului, a invocat lipsa de fonduri, insa a promis grabirea despagubirilor, devreme ce institutia va beneficia de un aflux suplimentar din dividendele pe care Ministerul Finantelor le va directiona de la Fondul Proprietatea catre ANRP, cu ocazia deblocarii acestora. Frecventa redusa a sedintelor Comisiei Centrale din cadrul ANRP, responsabila cu validarea dosarelor de despagubire a fost, de asemenea, reclamata de parlamentarii ce au participat la dezbatere, avertizand ca institutia in cauza este si ea responsabila pentru numeroasele procese intentate Romaniei la CEDO de catre fostii proprietari.

Pentru listarea la BVB, Fondul Proprietatea va selecta un evaluator printr-o licitatie deschisa la care se asteapta oferte pana in 23 aprilie. Castigatorul licitatiei va avea un termen de 2 luni pentru a stabili pretul participatiilor din portofoliul FP, in conformitate cu standardele internationale de evaluare si cu legislatia romaneasca, se arata intr-un anunt al fondului, citat de ziarul “Bursa“.

“Potrivit legislatiei in vigoare, odata ce FP va fi inregistrat la CNVM, procesul de conversie a titlurilor de despagubire in actiuni va fi blocat si, in termen de 90 de zile, Ministerul de Finante trebuie sa lanseze o oferta publica de vanzare de actiuni, in vederea listarii,” explica www.economictimes.ro.

Pentru cazul in care ar fi concediata, dna Lulache va primi o indemnizatie de 120.000 euro, suma pe care si-a negociat-o impreuna cu Consiliul de Supraveghere dupa preluarea conducerii fondului.

- duratele mult prea mari de emitere a deciziilor, (de ordinul anilor), fapt ce-i determina pe multi proprietari de drept cu varste inaintate, in lipsa unei predictibilitati mai favorabile, sa-si cedeze drepturile de despagubire la valori derizorii;

- sistarea despagubirilor in numerar, din lipsa alocarii de fonduri in acest sens de catre Ministerul Finantelor;

- lipsa compensarilor in natura, desi primariile au aceasta obligatie prin lege  (solicitindu-se intensificarea controalelor la institutiile locale);

- reevaluarile solicitate de ANRP in defavoarea petentilor.

De asemenea, s-a solicitat implicarea sustinuta a ANRP  (ca institutie tutelara) in spiritul legii la Fondul Proprietatea si intensificarea conversiei titlurilor de despagubire catre fostii proprietari, ce ar spori influenta – si implicit – increderea acestora in fond, ca masura reparatorie impusa prin lege.

“Sesizarile facute au ca scop gasirea unor solutii pentru finalizarea zecilor de mii de dosare aflate in lucru, in termene rezonabile de timp si fara obstacole birocratice ce-i poarta inutil pe drumuri pe petentii ajunsi la varste foarte inaintate, multi provenind din provincie,” ne-a declarat domnul Marius Murgu, unul dintre reprezentantii participanti la intilnire, multumit de disponibilitatea noii conduceri de a se confrunta cu problemele ridicate.  ”Unele masuri luate de administratia centrala in acest sens, ar reduce substantial numarul plangerilor formulate de fostii proprietari la CEDO, pe fondul lipsei unor solutii de reparatie echitabile dupa ani de asteptari,” a mai declarat reprezentantul proprietarilor, reclamand in mod direct blocajul generat de Ministerul Finantelor la Fondul Proprietatea.  Inainte de Crinuta Nicoleta DUMITREAN-PDL, Autoritatae pentru Restituirea Proprietatilor a fost condusa de Ingrid Zaarour-PNL (de la infiintare timp de aproape 4 ani), apoi de Ancuta Opre-PSD (din ian. 2009), fosta consiliera a lui Mircea Geoana fiind inlocuita de catre premierul Boc in luna octombrie, odata cu iesirea de la guvernare a PSD.

Biroul de presa al ANRP a precizat ca, potrivit Deciziei primului ministru nr.382 din 30 martie 2009, presedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor este Anca Opre (presedintele ANRP). Ceilalti membri ai comisiei sunt Andrei-Razvan Micu (vicepresedinte ANRP), Cristian Morarescu (vicepresedinte ANRP), Remus Virgil Baciu (vicepresedinte ANRP), Marko Attila (secretar de stat in cadrul Departamentului pentru Relatii Interetnice, din partea Secretariatului General al Guvernului), Rodica Constantinovici (secretar de stat in cadrul Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti), Horia Georgescu (secretar general al Agentiei Nationale de Integritate), Nicu Pricop (consilier juridic in cadrul Directiei generale juridice din Ministerul Finantelor Publice) si Lacramioara Alexandru (director al Directiei buget si contabilitate interna din cadrul Ministerului Finantelor Publice).

Guvernul, prin Ministerul Finantelor, se afla in fata unei decizii delicate in ceea ce priveste Fondul Proprietatea: semnarea unui contract de administrare cu compania americana Franklin Templeton. In acest moment, Guvernul nu stie daca sa mearga pana la capat cu predarea administratiei fondului catre compania americana.

Procedurile de alegere a unei companii de administrare a fondului au fost finalizate, exista si un castigator (Franklin Templeton), dar contractul inca nu a fost semnat, intrucat, la adunarea generala a actionarilor, reprezentantii statului, sau mai precis ai Ministerului Finantelor, nu au fost prezenti pentru a-l parafa.

Motivul este limpede: Finantele nu au mandat de la Guvern pentru a semna acest contract.

Recent, Mircea Ursache, presedintele AVAS, dar si presedintele Consiliului de supraveghere al Fondului Proprietatea, a adus in discutie un subiect arzator: administrarea Fondului Proprietatea va costa, in cazul semnarii cu Franklin Templeton, 20 miloane de euro pe an.

Mult mai mult decat costurile actuale care ajung la 1,5 milioane euro anual. Observatia a fost indreptatita si, din acel moment, semnarea contractului cu compania americana s-a pus, neoficial, sub semnul intrebarii.

Faptul ca reprezentantii Finantelor nu au fost prezenti la recenta adunare a actionarilor arata clar ca guvernul are mari ezitari in a semna contractul de administrare. Ezitarile sunt firesti. Merita noul administrator sa primeasca 20 milioane de euro pe an?

Sau este mai logic sa se mearga mai departe cu costurile actuale, incomparabil mai mici, dar prin impunerea unor indicatori clari de performanta?

Este complicat de formulat un raspuns transant, dar putem trece in revista punctele forte si cele slabe ale semnarii unui nou contract de administrare.

Pro

1. Franklin Templeton este unul dintre marile nume din lume in materie de administrare a fondurilor de investitii. Prin prisma acestui fapt, misiunea administratorului de a lista fondul pe o bursa straina este mult mai usoara.

2. Experienta administratorului american ar putea fi o garantie a obtinerii unor performante in administrarea fondului.

Contra

1. Costul foarte mare al administrarii. S-a spus ca Franklin Templeton lucreaza la un nivel de comision foarte mic, mult mai mic decat, de exemplu, societatile de investitii financiare. Se poate, insa chiar daca nivelul comisionului incasat de Franklin Templeton ajunge la un nivel mai mic de 1%, nu este corect ales nivelul de raportare. Adica, este vorba de mai putin de 1% dintr-un activ raportat la capitalul social, evident exagerat in acest moment, pentru ca multe dintre companiile aflate in portofoliul fondului nu sunt listate la Bursa de Valori.

Un astfel de comision de administare va fi relevant abia in momentul in care fondul va fi listat la Bursa. Pana atunci, procentajul este o cota-parte dintr-o fictiune sau, mai mult decat atat, dintr-un fond cu o valoare supraevaluata. In plus, acest mod de calcul al veniturilor administratorului l-ar putea determina sa aiba aceeasi atitudine ca si cea a actualilor adminstratori, adica sa amane listarea fondului pe piata romaneasca sau internationala.

2. Nu este clar daca plata comisionului de administrare (care este sigura, 20 milioane euro pe an) este conditionata de obtinerea unor performante/obiective clare, cum ar fi cotarea la Bursa de Valori, cotarea la o bursa straina si apoi realizarea unui randament al actiunilor.

Asadar, avem plati sigure si performante incerte. In lipsa unor obiective de performanta clare, viitorul administrator ar putea avea aceeasi atitudine ca si cel de astazi: va astepta sa treaca timpul si sa-si incaseze banii.

Cu alte cuvinte, un actionar la fond are de ales intre a plati mai mult unui administrator american in speranta ca performantele ulterioare ale fondului (listarea pe piete, randamente, o buna gestiune a portofoliului) vor justifica sumele importante acordate administarorului.

Cealalta optiune este de a respinge administratorul american si de a incerca sa se ajunga la aceleasi obiective (cotarea la Bursa, un bun management), cu costuri sensibil mai mici. Din pacate, aceasta a doua varianta are o serie de riscuri.

Nu exista firme sau persoane fizice din Romania care sa nu genereze suspiciuni sau care sa nu fie legate, direct sau indirect, de zona politica. Si din aceste puncte de vedere contestarile vor fi nenumarate.

Din pacate, decizia privind administrarea fondului nu poate fi luata de catre un actionar in deplina cunostinta de cauza.

Pe de o parte, pentru ca in portofoliul fondului se amesteca societati listate la Bursa de Valori si companii listate pe fosta piata Rasdaq, actuala piata electronica, cu companii inchise, unele cu capital majoritar privat, altele cu capital de stat.

La toate acestea, se adauga o serie de active imposibil de evaluat la nivelul pietei (creantele Romaniei dinainte de anul 1989 sau participarea tarii noastre la combinatul siderurgic de la Krivoi Rog, Ucraina).

Astfel, la calculul activului fondului avem un amestec de capital social cu elemente de calcul al activului net, din care rezulta o valoare ce nu are nicio legatura cu piata.

Pe de alta parte, se poate considera ca fondul este intr-un proces (care dureaza de ani de zile) de oferta secundara, in sensul ca fostii proprietari obtin titluri de despagubire pe care le preschimba apoi in titluri la Fondul Proprietatea.

Ei detin, insa, o cota foarte mica din capitalul social al fondului si, in felul acesta, statul ia din nou, in numele lor, o decizie importanta, aceea de a numi un nou administrator.

Aceasta tema aduce in discutie un nou subiect: unde ne aflam dupa 20 de ani de capitalism? Ce a creat economia romaneasca in acesti 20 de ani?

Ar putea o companie sau un specialist roman sa conduca un fond de marimea Fondului Proprietatea, aflandu-se in afara suspiciunilor de frauda, de apartenenta la un grup nelegitim de interese din mediul de afaceri, sau la un grup de interese politice?

Chiar daca este incredibil, raspunsurile la aceste intrebari sunt ca, in acest moment, pare imposibil de gasit un administrator roman care sa se afle in afara tuturor suspiciunilor. Si atunci, se apeleaza la un nume mare, platit cu multi bani, fara ca macar sa i se impuna criterii de performanta.

Cazul Fondul Proprietatea este simptomatic pentru cei 20 de ani de capitalism romanesc. El poate fi sintetizat astfel: statul nu isi indeplineste obligatiile legate de gestionarea performanta a companiilor pe care le detine si atunci le vinde. Asa s-a intamplat cu privatizarea marii majoritati a companiilor cu capital de stat.

La Fondul Proprietatea avem de-a face cu o privatizare a managementului. In mod normal, ar trebui sa cerem statului sa-si exercite corect atributiile, adica sa numeasca specialisti care sa-si faca treaba in schimbul unui salariu rezonabil.

Actualii administratori au un salariu mai mult decat rezonabil (mii de euro pe luna), dar nu reusesc sa faca in lucru simplu: sa coteze fondul la Bursa de Valori. Abia dupa cotare, se poate discuta despre oportunitatea unui administrator strain.

Personal, daca as fi actionar la Fond, n-as fi de acord cu un nou administrator, ci le-as cere actualilor administratori sa-si faca treaba pana la capat, adica sa coteze fondul la Bursa de Valori Bucuresti. Daca n-ar reusi sa indeplineasca aceasta minima conditie de management, le-as cere sa plateasca daune.

Din pacate, actionarii privati nu au niciun cuvant de spus la Fondul Proprietatea. Ca si atunci cand li s-au luat casele, terenurile sau intreprinderile, tot statul decide in locul fostilor proprietari. Am vazut cum a decis statul roman in ultimii 20 de ani: din interes sau din ignoranta, a capitulat in fata investitorului strain sau roman.

Conform notei de fundamentare al proiectului de hotarare, acesta vizeaza pe de o parte, modificarea normelor metodologice existente, iar pe de alta, introducerea unor prevederi noi, in concordanta cu modificarile aduse prin Legea 1/2009 (Legea Voiculescu). Conform normelor metodologice, imobilele sau terenurile vandute in baza Legii 112/1995 nu vor mai fi restituite in natura, daca o instanta judecatoreasca nu a hotarat contrariul, printr-o hotarare definitiva si irevocabila. Fostii proprietari urmeaza sa fie despagubiti prin acordarea masurilor reparatorii in echivalent. De remarcat ca, spre deosebire de fostii proprietari, chiriasii care au cumparat locuintele in baza Legii 112/1995 si ale caror contracte au fost desfiintate printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila au dreptul la restituirea pretului de piata al imobilului de catre Ministerul Finantelor, din fondul bugetar constituit in baza Legii 112.